Muncesc să exist! Cuget, deci exist!

A venit vremea să gândim! De multă vreme doar repetăm clișee. Și presa face subiecte după mentalitatea bunicilor decrețeilor, neîndoielnici în convingerea că munca îl face pe om. 
Creștineste, omul s-a născut pentru mântuire, iar munca a fost doar o penitență pentru fructul oprit. Capitalicește, munca e o nevoie, o exploatare, nu un ideal social. Inteligenta artificială, automatizarea diminuează până la anulare valoarea de întrebuințare a omului. Cântăriți exclusiv economic, oamenii sunt din ce în ce mai mulți și mai inutili. Valoarea atribuită e înainte de toate o problemă de autoevaluare. Iar oamenii când vor să trăiască și să nu facă nimic vor primi acel nimic sub forma unui venit minim garantat de cei care vor să facă ceva.
Până la momentul când masele vor sesiza procesele, e cazul să nu ne mai revoltam că urmează încă 5 libere de la serviciu. E cazul să găsim un sens liberelor de la muncă pe care ni le acordă Dumnezeu sau destinul, fiecare potrivit propriilor credințe. Da! E grav! E momentul să mai și gândim. "Gândesc, deci exist!", devine atât de plin de sens în plină zi de celebrare a muncii, în care, să fim sinceri, preferăm să ieșim la iarbă verde decât să mergem la serviciu... Se poate și mai mult? Se poate mai bine! Cheia  e la Marcel Ciolacu!

Sursa: Realitatea Din PSD